Când te înşel …atentez la dragoste ori la orgoliu?

 Eram în anul doi de facultate, la o lecţie foarte plictisitoare, când una dintre prietenele mele mi-a povestit în detalii cum o înşelase iubitul. Un zăpăcit străin venit aici la studii o înşelase pe ea –moldoveancă frumoasă, de 175cm, super stilată, îngrijită, cu capital serios în spate, cu tată influent …şi alte mărunţişuri care pot atrage zăpăciţii. O înşelase cu una de-a lor, urât de tot …mai multe luni la rând, cu complimente, cu mesaje ..pe care n-a avut cap să le şteargă, cu flori şi sex.

După ce am ascultat atent întâmplarea aşteptam deznodământul cu papucii, dar nu n-a fost să fie. Peste un an a primit inelul de logodnă şi încă peste unul s-a măritat. Nu puteam înţelege de ce l-a iertat? Ea care are şi fizic, şi minte, şi bani, şi libertate, şi timp. Ştii care a fost răspunsul? Înşelarea nu e motiv de despărţire, toţi bărbaţii înşeală. El mă iubeşte. (şoc)

Peste un timp am făcut cunoştinţă cu tipul, care în realitate nu părea aşa zăpăcit, ca în ştirile fierbinţi ale prietenei mele. Era simpatic, tandru şi – cel puţin vizual, o iubea.

Oricum nu puteam înţelege în ce loc anume şi-a băgat orgoliul. Cum e posibil să ierţi pe cineva care te înşeală, care te minte. Mai mult nu puteam înţelege de ce două persoane trebuie să fie împreună, dacă au nevoie să se înşele uneori.

Cinci ani mai târziu la o sărbătoare de familie, cu rude apropiate şi mai puţin, când bărbaţii au adormit duşi, iar femeilor li s-a dezlegat limba, a început o altă discuţie pe aceeaşi temă. Între femei ameţite, e suficient să înceapă una, ş-apoi nu se mai pot opri. Toate câte erau acolo aveau cel puţin o istorie cu tema: „Cum m-a înşelat al meu”. Povesteau cu poftă, cu zâmbetul pe buze, cu glume, cu personaje reale din satul lor. Cu răzbunări dure.(ardei iute pe penis în timpul blow-jobului, e până acum – preferata mea. LOL) Şi parcă le era mai mare pofta să povestească decât să asculte. M-am simţit oarecum  ruptă din context, un fel de handicapat social – eu n-aveam ce povesti. Mai mult m-a împins păcatul să zic că eu n-aş ierta. Ceea ce era crimă pentru mine, era, de fapt, normă socială pentru restul.

Astăzi. M-a păzit Dumnezeu să nu fiu, ori cel puţin să nu ştiu şi să nu simt că am fost înşelată, minţită de cel mai important om din viaţa mea. Dar am avut experienţe diferite. Situaţii în care mi-am putut da seama clar de ce au nevoie oamenii să înşele, să mintă. Am înţeles cât de slabi pot fi oamenii şi cât de tare pot iubi în acelaşi timp. Că înşelarea nu e neapărat o trădare. Că vina, uneori o poartă ambii şi că întotdeauna este cale de întoarcere.

Cred , în continuare că mie nu mi se poate întâmpla asta. Aşa îmi place să cred şi aşa mă simt mai bine. Dacă s-ar întâmpla, totuşi? Cred că l-aşi ierta…

4 Comments »

  1. Maya Said:

    Eu nu asi ierta…

  2. Nata Said:

    cred ca eu tot as ierta🙂

    eu nu bag mana in foc pentru mine, d-apoi pentru barbati🙂

  3. P Said:

    dar el te-ar ierta pe tine?
    mie mi-ar fi f complicat sa o iert.
    Probabil n-as putea.
    Si tot eu n-as insela-o niciodata.

    • mblowblog Said:

      Nu stiu, Paul. E intr-adevar complicat. Eu cred ca noi doi ne putem ierta orice. Important e sa fim impreuna.


{ RSS feed for comments on this post} · { TrackBack URI }

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: