Hai să ne jucăm de-a ….sexul.

{ October 18, 2010 @ 8:15 am } · { Soţia }
{ Tags: cuplu, joc erotic, sex }

Dacă în viaţa de zi cu zi a fiecăruia dintre noi , jocurile sunt, mai degrabă, asociate cu copilăria; în sex, jocurile sunt o dovadă a maturităţii relaţiilor. Iniţial dorinţa prea mare nu-ţi lasă timp de jocuri, iar ulterior complexele îţi fură din curaj. Sunt puţini eroi care reuşesc să defileze, să danseze, să joace teatru goi goluţi în faţa unui om pe care îl iubesc, dar pe care îl cunosc încă puţin.

Noi ne-am jucat prima dată după vreo cinci ani de concubinaj. Până atunci nu simţisem niciodată necesitatea.

Arătam perfect în costumaţia sexy, mă simţeam perfect, reacţia lui a fost imediată şi…perfectă. După care m-am blocat. Îmi era foarte greu să improvizez. După doar două, trei stângăcii a urmat şi punctul culminant. El stă culcat şi mă priveşte cu dragoste, eu dansez senzual cu ochii ţintiţi spre penisul lui mare, gata să explodeze, apoi mă împiedic de cearceaf, îmi pierd echilibrul, cad peste el şi îl lovesc puternic…ghici unde?

 

Următoarea experienţă nu a fost cu mult mai bună. EL a avut ideea genială să joace rolul unui profesor de sport. Primele  2 minute mi-a fost foarte greu să mă abţin să nu izbucnesc în râs, după care mi-a fost foarte greu să mă opresc din râsul isteric. Oricât încercam să mă concentrez, tot nu puteam găsi tangenţe între sex şi lecţiile oribile de sport de la liceu. Nu neg, jocul ar fi putut ieşi perfect în cazul altui cuplu, dar nu şi în cazul meu. Între timp chicotele mele, i-au cam „înmuiat autoritatea” şi ne-am simţit nevoiţi s-o luăm de la capăt, dar fără de măşti.

Experienţele, mai puţin reuşite, mi-au tăiat pofta de jocuri pentru încă vreo doi ani. Timp în care ne rezumam scenetele la intrigă şi….. deznodământ. Fără prea multe cuvinte şi fără desfăşurări neaşteptate de acţiuni. Nu aş putea spune că lipsa jocurilor ne-a afectat negativ viaţa sexuală, mai degrabă începuseră să-mi afecteze încrederea în propria-mi sexualitate.

Bănuiesc că la lumea talentată, jocurile ies din zbor. Eu însă am nevoie să mă pregătesc.

Pe parcurs am stabilit câteva reguli, personale, care mă ajută să primesc mai multă plăcere din jocurile erotice.

• Mi-am dat seama că cel mai mult mă complexează frică că aş putea juca rău. Că aş putea arăta banal în anumite roluri. Unica soluţie pe care am găsit-o a fost să adaog umor jocurilor noastre. Nu îmi i-au niciodată prea în serios rolul şi îmi place să râd ori de câte ori o dau în bară. Sexul e chiar mai bun când nu uităm de simţul umorului.
• Mă joc doar atunci când mă simt foarte frumoasă. Aşa îmi pot demonstra corpul cu mai multă pasiune şi încredere.
• Mă înarmez cu accesorii. Accesoriile dau întotdeauna mai multă veridicitate jocurilor erotice. Nu , nu merg de fiecare dată să le cumpăr. Scotocesc prin dulapuri. Îmi aleg cele mai potrivite haine, cel mai potrivit machiaj, îmi aranjez părul. Schimb un pic decorul odăii în care ne jucăm. (În jocul de-a profesoara, am îmbrăcat lenjerie sexy, colanţi, jartiere, fustă scurtă, maletă transparentă, sacou clasic, eşarfă de lână subţire, pantofi foarte înalţi. Mi-am făcut  coc, mi-am vopsit buzele în roşu aprins. Mi-am pus ochelari, mărgele lungi. M-am înarmat cu notebook, cărţi, 15 fişe de examinare cu  întrebări dintr-un domeniu pe care el îl cunoaşte bine. Pentru fiecare răspuns corect avea dreptul să-mi scoată o anumită haină, denumirea căreia era scrisă pe verso fişei de examinare.
• Întotdeauna inventez scenarii clare de joc. De multe ori le scriu, chiar. Asta mă ajută, după, să mă concentrez mai mult la sex şi mai puţin la improvizare. În plus controlul situaţiei îmi dă mai multă încredere, mă ajută să-mi joc, mai bine, rolul.
• Scenariile reprezintă doar nişte puncte de reper. În ele las întotdeauna loc de improvizare, partenerul are tot dreptul să ia iniţiativa în mâinile lui, să schimbe mersul jocului. Scenariul poate evolua oricum, îşi poate schimba pe parcurs genul din erotic în pornografic, din romantic în comic, important e să nu-l lăsăm să decurgă în dramatic ori tragic, Doamne fereşte J
• A, da….e foarte important să ştii ce zace în fanteziile partenerului tău. Asta ca să nu te joci de-a profesorul de sport cu cineva de genul meu….Şi e foarte important să nu te superi ori să renunţi la joc când unul dintre parteneri izbucneşte în râs.

 

Pentru noi doi, jocurile au devenit un preludiu perfect, ne ajută să ne degajăm, să uităm de problemele şi responsabilităţile reale. Intraţi în joc, nu mai suntem noi, suntem alţii doi… fără joburi, fără carieră,  fără copii, fără de casă, fără telefoane, fără părinţi, fără de trecut, fără de viitor… Cu capul în nori, cu privirea pierdută şi flămândă, cu corpuri fierbinţi şi cu o singură idee: vrem sex.