Încă o şansă pentru sărbătorile de iarnă.

Cel mai bun leac impotriva depresiei este , totuşi, sexul. Şi…când nu ajută sexul, înseamnă că trebuie mai mult sex. Sexul cu multa dragoste, discuţii calde în pauze mici de ciocolată, îmbrăcaţi eu în ciorapi calzi de lână cu imprimeuri de Crăciun şi El cu o căciulă alb-roşie care i se potriveşte perfect, indiferent de ce partea corpului o agaţă.

Sex pe pernele împrăştiate haotic pe podea, lângă căminul în care trosnesc lemne şi care emana lumina asta perfecta, romantică şi caldă;  Multă ciocolată, două căni de Glintwein, pot crea o atmosferă ideală de Crăciun.

Crăciunul din acest an, a fost mai degrabă o pastila împotriva depresiei,decât o sărbătoare tradiţională. Un remediu pentru a aduce mai degrabă, lumină în creieri, decât în suflet. În schimb fără nevoia de a petrece toată ziua la bucătărie şi fără oaspeţi gălăgioşi.

Duminică m-am trezit liniştită, odihnita, dar cu trei perechi de ochi holbaţi la mine în semn de reproş: „Încă nu avem brad!”. Speram să găsesc măcar un strop de înţelegere în ochii cei mai sus poziţionaţi. E nebunie curată să-ţi pui brad viu într-o casă cu pisică şi copil mic. Este puţin probabil ca bradul să rămână vertical cel puţin o zi, în plus ne alegem cu boluri sparte ace în toate covoarele, lacrimi şi învinuiri reciproce: Puiuţul pe pisica şi pisica pe puiuţ. Da’ parcă ai cui explica. Când e vorba de sărbătorile de iarnă eu sunt unicul om matur în casă. Am cedat deci în faţa naivităţii puerile. Avem brad viu.

Am condiţionat, însă, moftul lor, cu mofturile mele. O zi întreagă de plimbări prin magazine. Daca stau să mă gândesc bine, asta e partea mea preferată a sărbătorilor de iarnă. Ador să aleg cadouri, să le împachetez singură şi să le aranjez sub brad. Deocamdată sunt 15 cutii. Mai dau câteva telefoane să văd dacă  mai vine cineva.

Masa de Revelion o voi face cât mai modest posibil, să nu fiu nevoită să arunc mai mult de jumătate, cum am făcut anul trecut. Cred că renunţ definitiv la salate exotice, în favoarea câtorva salate tradiţionale,testate de timp. O să încerc, totuşi să fac singură prăjitura mea preferată şi câteva accente originale , care să distingă masa de Revelion de celelalte.

Sper să întâlnim noul an într-o atmosferă caldă, să fie o sărbătoare de suflet. Dar dacă nu ne iese, nu văd nici o problemă. În Moldova, sărbătorile de iarnă, întotdeauna mai au o şansă.

 

 

 

 

3 Comments »

  1. olea Said:

    mda🙂
    kît n-aş pretinde că nu-mi plac sărbătorile, astea din iarnă aduc şi o poveste.. de care noi- maturii ducem lipsă

  2. bj Said:

    nu merg linkurile din text :(((((


{ RSS feed for comments on this post} · { TrackBack URI }

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: