Vreau să mă simt apreciată!

Pereţii,  somnul insuficient şi stresul încep a-mi da de ştire. Înţeleg că nu prea sunt soluţii, şi totuşi  i le cer disperată LUI. Vreau să facă ceva să mă simt bine, să mă scoată din starea asta, să simt că-mi apreciază efortul.

Eu pot primi plăcere din gătit, doar când se întâmplă rar. Acum, însă, gătesc de trei ori pe zi – mâncare sănătoasă, fac ordine, schimb scutece, spăl vase, rufe. Lucruri cu care nu eram obişnuită. Am renunţat la tocuri, la machiaj zilnic, la întâlniri cu fetele la o ţigară cu vermut, am renunţat la somn normal şi la multe alte lucruri care făceau parte din viaţa mea. Şi nu e deloc uşor. De asta nu e suficient să ştiu ca EL apreciază asta. Vreau sa simt cu creierul, cu sufletul şi corpul.

Atunci când efortul meu supraomenesc e calificat drept normă, lucru firesc. Mă simt profund dezamăgita. Mi se face dor de viaţa trecută. Mi se face dor de mine.

Ieri am ieşit din casă singură. Am rugat-o pe mama să stea o zi cu puiuţul meu, pentru ca să mai scap un pic de rutină. Dincolo de pretexte super importante, scopul meu primordial este să merg, să merg pe jos cât mai mult, fără să interacţionez cu lumea din jur, dar să o văd multă, grăbită, rea, adevărată, pretutindeni. Pentru a exclude senzaţia de singurătate.

Intersecţia Ştefan cel Mare şi Armenească – O femeie de peste 40 de ani merge cu paşi mărunţi şi grăbiţi, ducând în ambele mâini câte o torbă grea. În faţă – soţul, înalt, cu umeri laţi, dar o faţă care îi trăda pasiunea pentru alcool ieftin. Mergea alene cu paşi mari, ţinând într-o mână un muc de ţigară, încă aprins. Iar cealaltă – ascunsă în buzunar. Să nu-i îngheţe probabil. Din când în când se oprea indignat s-o aştepte şi-i spunea ceva apăsat şi neclar,din cauza danturii incomplete.

Peste drum alţi doi bărbaţi care îi semănau leit celui dintâi, îl îndemnau pe al treilea să meargă să bea. Pentru că vocabularul devenise insuficient, îl îndemnau cu gesturi, îl trăgeau de mâneci, îi întindeau haina. Am auzit şi un aforism( nou pentru mine) în încercările disperate de a-l convinge –„ ori la sută, ori la slută”. Talentat popor avem, mai ales când există o motivaţie bună.

În microbuz, o pereche îndrăgostită se ţinea de mână. Când am intrat, tânărul a încercat să-mi ofere locul, dar fără succes. Iubita l-a apucat de marginea paltonului , l-a tras în jos lipindu-l strâns de scaun şi de ea. În următoarele 10 minute discutau aprins, deschis şi tare. Ea despre comportamentul lui uşuratic şi el despre politeţe.

Şoferul tânăr cu verighetă pe mână a observat o domniţă care i-a intersectat neregulamentar calea. A început fraza cu 3 cuvinte necenzurate şi a încheiat-o cu ovaţii dedicate picioarelor , fundului, gulerului de vulpe şi  dorinţe care îi trecuseră prin minte.

În parc, pe scaunul vecin, o femeie îi povestea, în detalii, prietenei despre cum îngrijeşte un bătrân dus cu pluta în Israel. O istorie plina de oboseala, rahat şi dorinţe pornografice ale moşului. Acasă au întâlnit-o două fiice neînţelegătoare cu restanţe, contracte mari, mofturi şi mai mari. Un soţ şomer şi respectiv -beţiv.

În rând la bancomat, o altă pereche tânără, frumoasă. Ambii îmbrăcaţi cu gust, parfumaţi, cu priviri îndrăgostite, cu fraze rafinate.  Parcă rupţi din realitatea urâtă de ieri.

Între timp apare în rând un alt tip simpatic,o cunoştinţă mai veche ori mai nouă a îndrăgostitului pomenit mai sus. Îi întinde mâna lui, pentru a-l saluta şi exact în aceeaşi manieră i-o întinde şi ei. Ea un pic derutată , dar deosebit de rafinat îi întinde mâna:”Încântată de cunoştinţă!”

La care iubitul ei ,ruşinat, îi spune amicului:  „Ea nu ştie că în Europa se salută astfel şi cu femeile”.

Sorry, da’ eu vorbesc aşa despre căţelul meu care nu ştie să aducă mingea când i-o arunc.

Acesta a fost momentul în care mi-a trecut pofta de plimbări. Mi s-a făcut dor de rutina mea zilnică. De bărbatul meu adevărat.

Acasă m-am întors cu un sentiment straniu de vină. Probabil că femeia cu torbe şi aia cu moşul din Israel, şi soţia şoferului  şi domniţa rafinată merită ceea ce am eu şi nu ştiu să apreciez întotdeauna. Pe de altă parte faptul că între realitatea mea şi realitatea din stradă e un decalaj atât de mare, nu înseamnă neapărat că eu nu am dreptate.

 

 

19 Comments »

  1. ceziceu Said:

    te-as imbratisa , intinsa nitel pe mine te-as masa la ceafa si umeri sa te relaxezi un pic.🙂

  2. olea Said:

    parcă-mi pare k voi zice un bred dak voi afirma, ceea ce zice şi dexu k norma “este stabilită prin lege sau prin uz”. Aşa k atunci cînd te rupi în 4, ori în cîte reuşeşti tu, pentru a le face pe toate.. şi încă faci asta regulat, toate devin o normă. Deci normale, deci obişnuite… pentru care tipa nu se dă bonus, premiu sau mari aprecieri…. De parcă şi acestea din urmă n-ar putea să devină “o regulă”.
    Probabil aşa-i corect şi e bine să ne obişnuim cu uşurinţă şi să redescoperim în contraste

  3. Viorica Said:

    Stii cum se spune “happiness is in the small things” si inca una tare imi place “when you have a small child the days seem long by the years are short”
    O problema mare care are Chisinaul este ca nu este accesibil de loc pentru a merge cu caruciorul prin oras, am fost in Chisinau cind copilul meu avea un 1 an in vizita si am ramas ingrozita cit de dificil este sa te deplasezi cu un carucior prin oras si sa accesezi locuri publice, deci intr-o tara normala, peste tot unde sint scari exista si rampa pentru carucior, toate cafenele, mallurile, magazinele, bibliotecilor sint accesibile sa intri liber cu caruciorul in ele, chiar si autobuzele publice au un sistem de a transforma scarile de urcare intr-o rampa, ca sa poti intra cu caruciorul, apoi sint diferite centre pentru familie care organizeaza diferite intilniri si activitati pentru mamici cu bebelusi, yoga pentru mame cu bebelusi, inotul cu bebelusi si alte activitati interesante, sint parcuri frumoase la fiecare colt pentru plimbare si strazile sint imediat curatite de gheata si zapada ca sa poti sa te plimbi in siguranta si iarna cu caruciorul.

    • mblowblog Said:

      Stii cum se spune “happiness is in the small things”

      shtiu, si nu din auzite🙂 lucruri marunte
      doar ca e nevoie de conditii speciale pentru ca sa le poti observa. Oboseala te predispune, mai degraba, la negativism.
      Ai descris perfect atmosfera🙂

  4. Viorica Said:

    PS. A sta acasa si a creste un bebelus e desigur o munca supra normala, mult mai grea ca un seriviciu, asta e o munca non stop si ziua si noapte si weekend, nu 9-6 ca la serviciu, de aceea e normal sa ceri sa fii apreciata si e normal sa accepti ca nu le poti face pe toate singura, de multe ori cind venea sotul de la serviciu seara, spuneam poftim copilul, jumate de ora am nevoie sa ies din casa sa imi aerisesc capul🙂

  5. Lupul Said:

    Tare imi place. Super. You make my day…

  6. Nata Said:

    cel mai bun cadou de ziua mea, pe cand copilul avea 6 luni, a fost sa il impachetez si sa-l trimit cu taica-sau la o plimbare de cateva ore, ca eu sa dorm🙂
    Va trece, cam un an si jumate si pe urma incet vei incepe a uita😉
    Daca am tine minte prea multe din ce e legat de sarcina, nastere, griji, nopti nedormite etc. nu am mai avea curaj si pentru un al doilea sau al treilea copil😉

  7. O excursie prin real life, mereu ajuta sa apreciezi mai mult viata. Cind simt ca incep sa mirii si sa miaun pe diferite nedreptati vrute si nevrute, ori imi dau literal o palma, ori ies in “excursie”. Calmeaza. Devii deodata pufoasa si cuminte.

  8. Victoria* Said:

    Eu iti doresc multa rabdare, cu siguranta ca starea asta va trece! Pe mine plimbarile prin Chisinau; iarna, mai mult ma deprima, asa ca incerc sa merg doar in locurile unde am siguranta ca ma voi simti bine!

    Las’ca vine primavara aia …

  9. iepurilamd Said:

    “De asta nu e suficient să ştiu ca EL apreciază asta. Vreau sa simt cu creierul, cu sufletul şi corpul.”
    Deseori aud asta… si deseori ajung la concluzia ca barbatii nu stiu ce asteapta sotiile lor😦. Mai precis stiu, dar au nevoie de ajutor, macar un indiciu, ca sa faca….

  10. doina c. Said:

    Of, proaspat intoarsa din Amsterdam, acolo unde fiecare barbat merge la piata si cumpara lalele sau bulbi, pentru ca asa scrie pe hirtiuta ce-o tine in maina.
    Altceva nu vreu sa mai adaug, decit ca e tare dureroasa realitatea de linga noi. Uneori, si scirboasa. De cele mai dese ori, ambele se impletesc…

    • mblowblog Said:

      Adevarul e ca in realitatea asta scarboasa se poate construi una frumoasa, cu multa atentie sa nu ne afecteze lucrurile din jur plus respect si increder in propriile convingeri.

  11. Lupul Said:

    Femeile noastre fac exces de zel in a cuceri si pe urma a multumi un barbat. Iaca in natura cum e… ea, toata cenusie, neobservabila, intre crengi undeva… si vreo zece masculi, cu keptul infoiat, cu pene stralucitoare, cotcodacind, desfacand coada si atragandu-i atentia. La oameni tot invers – el, cenusiu si sters, urat, uneori cu un culioc de seminte si borsetca, si vreo 10 femele machiate, in fuste scurte si pe tocuri in jurul lui.

    Normal ca el pe urma nu apreciaza ce are, stie ca in caz de ceva, competitia va fi mare intre alte 10 proaste.🙂

    • Lupul Said:

      PS acest comentariou a fost asa mai general si inspirat din comentariul Lerei de pe FB si nicidecum nu face referinta la persoane si situatii concrete.

  12. vitela Said:

    draga mea, sa stii ca nu esti singura, eu ma simt la fel, deoarece exact ca si tine stau cu bebeul acasa, si, cind vreau sa fug de-acasa, cind cred ca rabdarea mea este la limita ..pai..fug la molldova si anume la Diverta unde ma asez frumusel pe canapea si admir toata lumea care forfoteste in jurul mollului…sau imi iau un teanc de carti si placut cad in mrejele lecturii

  13. Victoria* Said:

    Sper ca esti bine! Mi’e dor sa te citesc🙂

    • mblowblog Said:

      nu chiar bine..dar nici pe moarte🙂 multumesk , Victoria.

  14. Azza Said:

    m-ai frapat enorm cu scrierea ta, mult de tot…si cum redai atat de migalos atent! Excelent


{ RSS feed for comments on this post} · { TrackBack URI }

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: