…O sărbătoare copilărească din care nu vrei să creşti…

Îl cunosc deja de atâta timp, atâtea revelioane petrecute împreună…şi niciodată nu am ştiut ce să-i pun sub brad. Anul acesta nu e o excepţie… În anii de până la căsătorie alegeam cadouri care să-l şocheze. I-am dăruit un ceas care m-a costat ceva mai mult de un salariu lunar, parfumuri scumpe, care îmi plăceau mie, o vacanţă în munţi, pe care a trebuit s-o amânăm în ultimul moment, haine , care LUI i se păreau extravagante.

Apoi a venit o perioadă mare de timp în care trebuia să economisim. Am economisit pentru vacanţa de vară, apoi am economist pentru că urma să facem nunta, apoi am economisit foarte mult pentru că vroiam să trecem cât mai repede în casa noastră. Şi în toată perioada asta am încercat să ne facem cadouri utile. Obiecte de care aveam, într-adevăr foarte mare nevoie. cizme, cursuri auto,covor pentru salon, perne, perfectarea urgentă a actelor expirate. Anul trecut în general nu ne-am mai dăruit nimic.

Am avut casa plină de oaspeţi de revelion, un brad mare şi frumos, sub care erau cadouri originale pentru fiecare dintre cei prezenţi la masă. Nu ne-au ajuns bani şi timp doar pentru un fleac, un mărunţiş-cadou de Crăciun pentru persoana iubită.

Bineînţeles ca lucrurile nu arătau chiar aşa dramatic cum le descriu eu. Ne-am înţeles din timp să ne nu complicăm cu cadouri şi am trecut uşor peste asta..Mda, tare mare prostie. Să nu faceţi niciodată aşa.

Sărbătorile de iarnă sunt, poate unicele zile în care vrei să crezi în poveste. În care aştepţi o minune, în care te simţi măcar un pic copil şi în care vrei să vezi ce ai meritat de la Moşu. Niciodată nu eşti prea mare pentru Crăciun. Nu poţi creşte din această sărbătoare.

Şi e , probabil, incorect să faci cadouri care să-ţi evidenţieze talentul şi personalitatea, care îţi plac ţie mai mult decât LUI, ori de care oricum are neapărat nevoie. Sunt alte 364 de zile în an în care poţi cumpăra lucruri utile. Cadourile de Crăciun trebuie să fie fleacurile alea scumpe la care el visează şi pe tine te umflă râsul cât sunt de inutile, banale şi copilăreşti. De acord e greu să înţelegi cum anume i-ar prinde bine unui bărbat de aproape 30 un cuţit ca cel a lui Indiana Jones, colecţia cărţilor despre Harry-Potter , ori X-box, ori culmea- volan din acelea cu care se şofează în faţa ecranului TV, or parfumul pe care îl poartă toţi flăcăii trendy de 18 ani, ori alt notebook pentru că cel pe care l-a cumpărat doi ani în urmă e vechi deja, ori portmoneu straniu în care nu încap bani, ori maiou cu Che Guevara , ori DVD-uri cu filme despre spioni, pe care le-a privit de zeci de ori, ori maşini de lux în miniatura…

Inutile lucruri pentru gospodărie. Atât de prosteşti că, probabil o să-ţi fie ruşine să te lauzi cuiva cu darul pe care i l-ai făcut, şi o să faci ochii pătraţi la cât de mult poate costa o dodie. Dar anume acesta este cadoul ideal de Crăciun. Cel la care visează de mult timp, dar ştie că e cam straniu, cam scump, cam ar putea să te deranjeze pe tine şi de asta nu îndrăzneşte să şi-l cumpere.Dar anume acest cadou te va ajuta să descoperi fericire de copil pe faţa unui bărbat în toată firea.

Deci anul acesta am hotărât să economisesc pe cadourile pentru oaspeţi, pentru că cel mai iubit şi mai scump bărbat din lume trebuie să găsească dimineaţa sub brad o cutie pe care moşul a pregătit-o special pentru EL. Pentru că merită,pentru că e cel mai fidel şi responsabil soţ din lume, pentru că e foarte sexy, pentru că are grijă de mine şi copilul lui, pentru că ştie să mă facă fericită, pentru că alături de el mă simt protejată şi în siguranţă, pentru că a putut să-mi rabde toate mofturile şi isteriile pe care i le-am făcut anul acesta, pentru că e foarte fierbinte în pat, pentru că face în locul meu tot ce nu reuşesc şi niciodată nu-mi reproşează asta, pentru că ştie să pregătească dejunul atât de gustos, pentru că se gândeşte în primul rând la mine , pentru că miroase atât de frumos, pentru că ştie să cedeze, şi pentru că pe EL îl iubesc cel mai mult.

Acum că am pus lucrurile la punct, mi-a mai rămas să decid un singur mărunţiş – ce să-i pun în cutia de sub brad?

Advertisements

Voi ce vedeţi dimineaţa în oglindă?

Azi mă simt urâtă, de dimineaţă. Am dormit foarte rău noaptea trecută şi nu dintr-un motiv bun. Am impresia că se poate citi oboseală şi plictis pe fiecare părticică a corpului meu. În asemenea zile îmi aduc aminte de toate frazele binevoitoare din timpul săptămânilor trecute: “Wow, da tu arăţi perfect…pentru o mamă”, ori “fundul tău acum e aşa de…ştii ca de mamă”, sau..”aşa te-ai facut rotunjoară, frumuşică”. În zilele obişnute încerc să trec cu vedere complimentele de genul ăsta, mă concentrez asupra intenţiei pozitive a mesajului . Azi , însă sunt argumente perfecte pentru a-mi confirma statutul de urâţenie întruchipată.

În acelaşi context mi-am adus aminte de o amica de-a mea, care prin 2003 luase premiul mare pentru cea mai frumoasă femeie din ţară. Am întrebat-o cum se simte? Cum e să conştientizezi că eşti cea mai frumoasă. Şiţi ce mi-a spus? Doamne, M. ..eu am atâtea defecte. Cand ma trezesc dimineaţa şi mă uit în oglindă, văd cel mai urât om de pe faţa pământului.

În zilele, când mă simt aşa , dublez stratul de machiaj, îmbrac rochie şi încălţăminte pe tocuri înalte.Îmi aranjez părul în bucle. Asta se numeşte iluzie optică. Pe trecătorii de pe stradă îi atrag culorile, formele, prima impresie. Ei nu intră în esenţă. De aceea se prind uşor la iluzii. Privirile lor mă încarcă cu energie pozitivă. Spre seară se poate întâmpla să mă simt frumoasă…

Dar azi nu ies nicăieri. Nu o să prea am timp pentru mine. Şi nici motive întemeiate să fiu frumoasă.Azi voi rămâne urâtă, obosită şi plictisită.

Mă întreb dacă sunt norocoşi care se văd întotdeauna frumoşi…Ori nenorociţi care se văd întotdeauna urâţi ori din cei pe care toată lumea îi crede foarte urâţi, iar ei habar n-au despre asta.

Eu am găsit din cei care şi-au transformat urâţenia în avantaj.

În primul caz în sursă de venit.Un model urât e mai expresiv şi se memorizează mai bine decât unul frumos, nu?

http://www.ugly.org/home.php

Iar în cel de-al doilea caz în modalitate de a-şi găsi un partener cu picioarele pe pământ.

http://www.theuglybugball.com/

Curios este faptul ca pe acest site matrimonial,sunt plasate pozele unor oameni absolut obişnuiţi. Ei nu se obosesc să se compare cu etaloane de frumuseţe, ceea ce îi ajută să nu se  complexeze!” Site-ul dezvăluie şi câteva avantaje ale unui partener urât. De exemplu este mai puţin probabil să ţi-l fure cineva….

 

Dragoste la feminin

Nu ştiu dacă a observat cineva, dar blogul acesta are doi autori :). În aproape 3 luni de activitate, eu am reuşit să cunosc, virtual, tare multă lume bună, care , se pare, că m-a primit în grup. Prietena mea W, din lipsă de timp, scrie mult mai rar, nu se implică în discuţii şi de aceea nu aţi reuşit să faceţi cunoştinţă.

Mie azi mi s-a făcut foarte dor de ea. De aceea vă voi povesti un pic despre prietena mea. Unul dintre cei mai deosebiţi oameni pe care i-am cunoscut vreodată.

În oraşul în care locuieşte, lucrează şi face deja a patra facultate..ninge, la fel ca şi în oraşul meu.  Duminică, însă m-a telefonat de pe o plajă însorită, de pe malul Oceanului, care se află la câteva sute de km de casa ei. Şi unde va sta maximum trei zile – sigur nu are mai mult timp liber.

Printre toate noutăţile şocante pe care mi le comunică de 2-3 ori pe săptămână, ultima m-a şocat mai mult. Mi-a spus că probabil nu se va mărita niciodată. Poate treceam vestea la categoria spontanietate, dispoziţie, stare trecătoare…doar că mi-a spus că decizia a luat-o după finisarea orelor de psihiatrie ,la care tocmai susţinuse excelent examenul.  Rezultatul  bun a venit şi cu bonus. Fotografia ei, pe peretele de onoare al instituţiei de învăţământ şi propunerea de a preda un curs la facultatea respectivă.

Da, nu mai vorbeam cu prietena care are două facultăţi cu profil real, ştie să scrie versuri, muzică, cântă la pian, are şi câţiva ani din facultatea mea, care nu a reuşit s-o intereseze . Vorbeam cu un om care acum se pricepe la sentimente mai bine decât mine.

Eu nu obişnuiesc să dau sfaturi, decât atunci când mi le cere cineva. Noi glumim adesea că un prieten adevărat nu o să te oprească niciodată , dacă vrei să comiţi o crimă. Mai degrabă va veni să stea alături de tine  în închisoare.

Acum însă parcă îmi venea să-i zic că face o greşeală. Să-i spun că e o decizie incorectă. Că, toate femeile, se visează măritate în final. Dar ar fi banal să-i spun asta. Ea ştie despre fericirea mea în detalii, la fel cum ştiu şi eu despre fericirea ei.  Eu am căutat întotdeauna linişte, stabilitate, echilibru, dragoste eternă, devotament. Şi le-am găsit. Ea nu le-a găsit pentru că nu le-a căutat niciodată. Ea a căutat altfel de fericire. Pe care , probabil, o are acum din plin.

Face dansuri, sport, yoga, scrie, pictează, merge cu viteză maximă cu maşina ei decapotabilă, nu mai e nevoită să gătească ori să spele vase. Se bucură din plin de privirile şi complimentele masculilor de ori unde ar fi. Zilnic aude fraze gen: Tu îţi dai seama cât de frumoasă eşti? ori „Tu eşti cea mai frumoasă femeie pe care am văzut-o vreodată”. Luna trecută, un tip i-a dăruit o maşină de lux, pe care ea, bineînţeles a refuzat-o.

Are o bunătate exagerată. Care mă poate şoca şi după 18 ani. Foarte des face bine oamenilor, chiar în detrimentul ei.  Poate lesne invita o fetişcană necunoscută, fără de bani şi loc de muncă, să locuiască la ea până găseşte ceva. Şi nu e nimic dacă căutările durează aproape 3 luni. Nu îi va cere nimic în schimb, şi nici nu o va alunga în stradă după tentativele acesteia de a-i seduce iubitul.

Totuşi aripile ei sunt mai mult din dragoste pentru zbor, decât pentru îngeri.

Ea nu are nevoie de nimic, de la nimeni. Doar să o laşi în pace să-şi vad de viaţa şi pasiunile ei.

Îmi aduc aminte de perioada când ne vedeam în fiecare zi. Vorbeam atât de des despre faptul că nu se poate conforma. Nu se putea conforma regimului de lucru, regimului de studii, regulilor inventate de iubiţii ei, regimului de somn. Ea nu respectă reguli, bariere, interdicţii, mofturi. Fericirea ei e LIBERTATE.

Fericirea mea cred că ar suna ca o condamnare pentru ea  =). Dar ar fi greşit dacă ar spune cineva că ea nu poate iubi. Poate ! Îi simt dragostea de la câteva mii de km şi câteva sute de zile depărtare. Şi nu sunt unica. Va iubi cu adevărat pe cel care îi va oferi, nimic mai mult decât  înţelegere şi multă, multă Libertate….ei bineînţeles că  o bucată de tort Napoleon cu cappuccino,dimineaţa în pat, ar mai fi un avantaj.

Mi-i dor de tine, W!

Înapoi la poveştile cu berze!

Premierul nostru s-a declarat public împotriva educaţiei sexuale. Daca am fi în plină campanie electorala, aş fi calificat gestul un fel de „hipercorectitudine”, un gen de deFILAre a PLDM-ului  în faţa celor 90 la suta dintre moldoveni.

Dar ţinând cont de starea lucrurilor, sunt nevoita să-i iau în serios convingerile. Şi să-mi fac griji pentru viitorul blogului =). Da’ voi cum explicaţi decizia domnului Filat?

 Vedeti ştirea aici:

http://www.publika.md/guvernul-va-retrage-din-librarii-cartea-sexul-povestit-celor-mici_161881.html

 Ar fi multe contraargumente evidente. Doar că, ..deocamdată, nu există nici un argument. De aceea vreau să atenţionez asupra unui pericol. Copiii care nu au acces la cărţi, învaţă din stradă, din simboluri falice exprimate în picturi litografice şi mesaje textuale scurte , dar sugestive, care pot fi găsite mai pe toţi pereţii blocurilor şi a subteranelor. Copiilor ar trebui să li se dea dreptul la a doua sursă .

 анекдот в тему:

Сидят 2 филателиста в парке на скамейке, листают альбом с марками, рассматривают. Сзади подходит мужчина, становится и тоже смотрит. Один из филателистов поворачивается и спрашивает:
– Вы тоже филателист?
– Нет, я педераст. Но мне тоже интересно!

vedeţi şi alte păreri   Larry, Oleg , Bunelul , Victoria şi Nicu

Cât de mult contează banii într-o relaţie?

Există o idee din astea general acceptate, că nu ai dreptul moral să-ţi faci familie până nu câştigi mulţi bani, până nu ai apartament, maşină, statut social. Banalitate din seria: Nu ai voie să iubeşti până nu termini şcoala, să faci copii până nu ai casă proprie, să mori până nu ti-ai asigurat viaţa.

Bărbaţii se pare că s-au împărţit în două categorii: Cei care acuză şi cei care se pot folosi de femei visătoare la prinţi bogaţi.

De ce visează atât de hapsân femeile?

  1. Ei bine, un motiv ar putea fi poveştile din copilărie. În poveşti,  pentru a fi ideal masculin,  e suficient să fii prinţ pe cal alb, cu tată rege, castel, împărăţie şi alte atribute indispensabile unui prinţ veritabil.
  2. Un alt motiv este, probabil, faptul că femeile se îndrăgostesc, mai degrabă de reflecţia lor în ochii bărbatului, decât de bărbatul în sine. Cadourile scumpe au efectul complimentelor bune. Adică eu sunt atât de bună, încât el face tocmai asta pentru mine.
  3. Un motiv prostesc, dar real este lauda. Femeile pur şi simplu vor să se simtă bine în faţa prietenelor. Vor ca toate fetele să vorbească despre trofeul pe care a pus EA mâna.
  4. Dorinţa de a fi admirată. Un bărbat bogat îi poate asigura ţinute la modă, cosmetică scumpă, abonamente la fitness, maşină de lux, bijuterii lucioase şi alte fleacuri care vor trezi invidia altor femei şi admiraţia bărbaţilor din prima categorie.
  5. Banii înseamnă Putere. Putere financiară. Iar puterea e calitatea pe care femeile o adoră la bărbaţi.

Mda, asta face parte din realitate. Dar este şi o altă parte a realităţii:

  1. Dacă alegi o fată care a reuşit să depăşească vârsta poveştilor, s-ar putea s-o faci să uite de prinţi.
  2. Darurile pot fi importante, însă o femeie va aprecia, mai degrabă străduinţa, efortul, sacrificiul făcut de bărbat, decât costul obiectului. Ceea ce înseamnă că un trandafir de la un bărbat cu venit de 100USD lunar poate avea acelaşi efect ca un inel cu diamant de la un bărbat cu 1000USD lunar.
  3. Pe asta care vrea să se laude, o scoţi automat din listă pentru că tu vrei să te simţi bărbat, nu trofeu.
  4. Dorinţa de a fi admirată i-o poţi potoli şi singur.
  5. Puterea financiară, nu e unica putere accesibilă  bărbaţilor. Fii puternic moral şi ea va aprecia asta.

Un bărbat fără de bani nu respinge prin sărăcie, ci mai degrabă prin umilinţă, prin impotenţă, prin invidie. Nu contează cât câştigi, atâta timp cât eşti sigur de forţele tale, ai demnitate, nu te plângi, eşti stăpân pe situaţie, te simţi împlinit, ai scopuri şi suficientă dorinţă şi energie pentru a ţi le realiza.

Cineva m-a întrebat dacă aş putea vorbi la fel de simplu despre importanţa banilor într-o relaţie dacă aş avea un soţ şomer.

Sincer, eu nu ştiu. Ştiu însă că aş aprecia mult mai mult un bărbat care lucrează hamal, decât unul care stă acasă şi nu depune suficient efort pentru a-şi găsi ceva de lucru. Indiferenţa, iresponsabilitatea, slăbiciunea – sunt lucruri care deranjează mult mai mult decât lipsa banilor.

Adesea ne aducem aminte primii noştri ani împreună. Eram foarte tineri. Nu aveam nici loc de muncă şi nici măcar vreo idee clară de perspectivă. Trăiam fiecare cu părinţii lui, în diferite colţuri ale oraşului şi foarte des trebuia să alegem dacă dăm banii de buzunar pe drum ori prezervative.

Abia după trei ani ne-am permis să mergem, pentru prima data,  împreună, la mare – la Zatoka, iar peste 4 ani deja în Antalya, intr-un hotel cu 5 stele. Azi avem casa noastră proprie. Salarii decente. Şi suntem la fel de îndrăgostiţi ca şi atunci când nu aveam nimic.

69

Azi am avut 69 de vizitatori. Puţin, vor spune unii…Sugestiv imi spun eu 😉

Noapte buna. Buna-buna.

p.s. Aş fi recunoscatoare daca ar putea sa-mi şoptească cineva câţi vizitatori are un blog moldovenesk, popular. Da’ voi, caţi vizitatori aveţi zilnic?

Poţi iubi două persoane concomitent?

Ţie ţi-e cunoscut sentimentul acesta? Când eşti într-o relaţie perfectă, cu un om cu care ai trecut prin multe deja, cu un om căruia îi datorezi totul, cu un om pentru care ţi-ai da viaţa, pe care îl iubeşti nespus…Şi brusc apare alt om – străin, dar care îţi provoacă fluturi în stomac. Apare ca o turbulenţă, ca un cutremur, ca un uragan care începe să distrugă tot în ce-ai crezut,tot ce-ai realizat, te dă jos de pe picioare, îţi transformă mintea în haos. Şi toată învălmăşeala asta din frică, dorinţă, vise sparte, principii aruncate pe jos, păreri de rău, cuvinte multe care plutesc în aer ca un fum negru, prin care e greu să vezi şi cu care e greu să respiri..toate astea îţi par, pentru un moment -Dragoste. Şi uneori chiar ar putea să fie!

Totul începe, de regulă, cu o conversaţie plăcută, un schimb original de replici, un zâmbet. Apoi se transformă într-o ceaşcă de ceva fierbinte servită împreună, continuă cu pretexte pentru întâlniri şi se acutizează cu prima atingere întâmplătoare.

Şi fără sa bănuieşti că se întâmplă ceva, îţi spui ca e doar o relaţie frumoasă şi nevinovată de prietenie. Nu e nimic rău într-un interlocutor interesant, nu e nimic rău să te simţi bine şi să râzi fericit la glume bune, nu e nimic rău să-i poţi sta alături ore întregi fără să schimbi o vorbă..Serios! ce poate fi rău într-un suflet pereche, deci nu e nimic rău nici intr-o îmbrăţişare prietenească, ori un sărut  de mână, ori de obraz…Chiar nu e nimic rău! Dar sincer vorbind e greu să-ţi dai seama unde începe răul. Deoarece..cu cât e mai rău, cu atât e mai bine!

Ş-apoi vine şi momentul acela în care binele se încâlceşte în rău, atât de tare că nu mai înţelegi care şi unde e. Momentul în care conştiinţa îţi spune să alegi. Şi tu nu vrei sa renunţi la nimic. Veri să te prefaci orb, prost, să mai simţi un pic fluturii, dar şi pământul de sub picioare. Simţi că iubeşti două persoane concomitent şi nu ştii la care să renunţi. Dragostea nouă se simte mai tare, ca-i nouă, proaspătă, cu fluturi şi ameţeli. Dragostea veche e testată. Dragostea nouă te priveşte cu pasiune, e nebună, flămândă. Dragostea veche ştie să-ţi aducă multă plăcere, e înţelegătoare, e stabilă. Dragostea nouă e atractivă pentru că nu e cucerită până la capăt. Dragostea veche înţelege şi iartă.

Şi te pomeneşti că nu mai ştii care dintre ele e Dragoste adevărată. Că doar ai citit peste tot că dragostea adevărată e doar una în viaţă şi e veşnică. Iar ţie ţi se întâmplă două odată…şi nu se ştie dacă nu urmează şi altele… Te uiţi speriat cum un roi de fluturi pot distruge cu aripile o cetate mare, pe care ai construit-o ani la rând.

Apoi înţelegi că ceva nu e curat la mijloc. Fluturii nu pot face aşa ceva. Ori, cel puţin nu ar trebui să poată. Îi laşi să se calmeze un pic. Incluzi raţiunea la maxim şi începi să-i distrugi. Să-i striveşti câte pe unul cu mâinile cu picioarele, cu privirea, îi înăbuși în ignoranţă, în timp, îi ademeneşti departe de cetate.. Apoi fugi! Fugi cât te ţin picioarele, închizi poarta cetăţii, cazi vinovat în genunchi şi plângi. Sunt lacrimi de părere de rău pentru că tocmai ai pierdut ceva frumos; lacrimi de putere, pentru că ai putut renunţa la ceva rău;  lacrimi de ruşine că ai fost slab; lacrimi de milă că ţi s-a întâmplat tocmai ţie. Dar dragostea veche, te întâlneşte înţelegător, cu cetatea pe jumătate reparată, cu uşa larg deschisă. Îşi dă bine seama despre tot, dar nu pune nici o întrebare. Te sărută, te cuprinde, te acceptă.  Dragostea veche înţelege şi iartă. Pentru că e unică şi veşnică!

 

Pornografia e ilegală, violenţa-nu. De ce?

Eu nu sunt amatoare de pornografie.  Aş minţi dacă aş spune că nu are efect asupra mea. Are! Dar paralel cu efectul pozitiv, aşteptat, mai sunt câteva care îmi provoacă discomfort.

Discomfortul e provocat, mai întâi de jocul prost al actorilor, pe care eu, nu-l pot trece cu vederea. Orgasmul prefăcut al actriţelor,greaţa şi durerea mascată stângaci sub un zâmbet scremut cu doar 8 dinţi din faţă înălbiţi artificial…Cum spunea  Stanislavskii : “Не верю!”

Pe lângă actorii banali, în mare parte filmele au şi un subiect banal şi prostesc.De felul cum sunt montate, in general tac. Eu ştiu ca nu pentru subiect şi calitate te uiţi la pornografie, dar eu nici asta nu pot trece cu vederea.  Sunt atâtea greşeli şi stângăcii, că nu ma pot concentra la esenţă.

Nu mai vorbesc de faptul că atunci când privesc porno împreună cu EL, mă umple invidia şi gelozia. Oh, bineînţeles că eu înţeleg chiar mai bine decât EL că o pereche adevărată de sâni mărimea D, nu au cum să stea aşa ţanţoş şi lipiţi ermetic unul de altul ca să fie încă un loc ideal pentru a-ţi băga penisul. Eu înţeleg că actriţele sunt umplute cu silicon. Dar aşa naturali, rotunzi, mari şi frumoşi cum sunt, sânii mei se simt eclipsaţi! Şi bănuiesc că nu numai ai mei…

Inconştientul, bineînţeles ,îşi face treaba oricum. 15 minute de porno mă pot înfierbânta considerabil. Totuşi, în cazul meu, sunt metode care pot atinge acelaş efect într-un timp de două, ori chiar trei ori mai scurt.

Admit că nu am găsit categoria de pornografie care mi se potriveşte.

După cum vedeţi , sunt un om dezinteresat în acest minunat produs. Dar chiar aşa nu cred că ar trebui interzis. Pentru milioane de oameni, pornografia este un afrodisiac perfect, care înlocuieşte fel de fel de pastille Viagra, droguri ori alte stimultente chimice. Oamenii se pot relaxa, bucura, masturba, primi placere şi satisfacţie fără a face vre-un rau.

Sunt sigură că pornografia este privită cu plăcere şi de mulţi  factori de decizie din guverne şi audiovizual, care o interzic.

În fine, e greu să înţelegi de ce oamenii au acces zilnic la violenţă, împuşcături, capuri sparte, gâturi spânzurate, corpuri tăiate bucăţi şi înecate în lacuri, alcool, scenarii de crimă în detalii, dar nu pot avea acces la fel de liber şi legal – la sex.

Temă omisă la orele de anatomie.

Ştii, pe mine întotdeauna mă fascinau femeile alea din Orientul Îndepărtat care pot să fumeze, să tragă lichid printr-un pai şi chiar să caligrafieze , ţinând formele cilindrice, strâns, în orificiul vaginului.

Au trecut ani buni de când am citit despre asta pentru prima data. Şi de fiecare dată când recitesc ori aud întâmplător despre asta, mă apuc de exerciţiile Kegel.

Nimic mai simplu decât aceste exerciţii. Îţi contracţi şi relaxezi muşchii vaginului de 20-30 de ori pe zi, parcă încercând să opreşti fluxul de urină. Aşa cum spun „manualele”, pot fi , într-adevăr făcute oriunde: în pat, înainte de somn, în duş, în transportul public, la volan şi chiar în orele de lucru, în compania a 20 de colegi de serviciu.

Dar aşa simple cum sunt, eu întotdeauna uit de ele, le amân. Eu nu am învăţat să le fac paralel cu alte lucruri. Când trebuie să lucrez, mă distrag, iar când ies la masă într-un loc public..nu pot….mimica feţei pare să-mi trădeze sârguinţa cu care fac exerciţiile…:))

Ei, dar astea sunt scuze, din astea care să-mi justifice lenea în faţa propriei conştiinţe.

E adevărat că după sarcină, aveam uneori, câte o săptămână întreagă când nu uitam de exerciţii. Cum să uiţi când ai muşchii atât de întinşi şi slăbiţi. Dar abia cum am ajuns să mă simt mai bine, am renunţat din nou la grafic.

Totuşi, chiar aşa, cu pauze mari şi lipsă de sârguinţă am început să văd primele efecte. Unul dintre ele este că acum pot simţi clar două perechi de muşchi vaginali. . Primii contractându-se imită mişcarea buzelor când spun cuvântul „ou”. Al doilea grup de muşchi, când se contractă, lipesc strâns şi ferm pereţii vaginului pe toată lungimea penisului.

Eu am învăţat, deocamdată, să-i simt şi să-i contract pe toţi odată. Acum trebuie să învăţ să-i contract mai puternic şi …de dorit, pe rând.

Aşa neprofesioniste cum sunt, cu ajutorul acestor contracţii ale muşchilor pelvieni, pot ajunge mult mai repede la orgasm, cu un efort aproape nesemnificativ din partea Lui.

E adevărat că şi el poate deja simţi cum îl mângâi cu ajutorul contracţiilor. Doar că , deocamdată el pare să primească, din pseudo mângâierile mele, tot atâta plăcere cât primesc eu de la prezervativele lui cu textură.

Exhibiţionism juvenil

Acum a cam trecut perioada asta, dar odata cu apariţia soarelui, vor apărea neapărat si tinerii care se sărută fierbinte, se ating şi fac petting pe băncile din parcul central, în înghesuiala din transportul public, în scările blocurilor de locuit, în lifturi, în subterane, peste tot.

Ei, dar exhibiţionism îi spun eu, şi încă din ăştia de-al de mine care se uită indignaţi la pornografia sezonieră, făcându-se că au uitat cum e să vrei să faci sex şi să nu prea ai unde.  Pentru că ei , de fapt, caută intimitate.

Acum dacă stau să-mi amintesc, cum era când nu aveam nici casă proprie, nici maşină…găsesc cu siguranţă ce să-mi amintesc. Ma enervau la maxim babele care se holbau la noi când ne sarutam în troleibuz, dar mai ales când începeau să ne certe pentru asta. La 16 ani e greu să înţelegi de ce.

Ş-apoi noi ne sarutam doar. De unde să ştie babele că se putea şi mai mult…

De unde să ştie ele câte se pot face pe scaunul din spatele ultimului autobuz ori microbus, ori în centrul celui mai public parc, fiind îmbrăcată în fustă scurtă şi jaca lui mai lungă, îmbrăcată pe mine ca să-i ascundă mîinile. Dar parcurile mai puţin publice sunt, în general, loc perfect pentru orice fel de perversiuni…şi când ajungi acasă, în scara blocului, după miezul nopţii, nu te poţi nicidecum abţine de la un ultim sărut, de la o ultimă atingere, de la…câte nu te poţi abţine în scara blocului…

Şi toate astea par atât de intime la 16 ani….  Dar abia cum te faci cu acoperiş deasupra capului, fie el şi al unei rable pe roţi, toata intimitatea lor ţi se pare ecxhibiţionism şi începi să le dai dreptate babelor.

Eram aproape de absolvirea liceului când profesoara de engleză a intrat ,noaptea, exact în scara blocului, unde noi ne “spuneam la revedere până a doua zi”. Tabloul pe care l-a prins ea, era în limita decenţei, dar însăşi ideea că o elevă se pupă noaptea pe scarile blocului, părea mai mult decât indecentă.

Orele de engleză deveniseră un adevărat chin pentru mine, chiar dacă atiudinea ei  nu părea a fi schimbată.

Abia la Balul de absolvire s-a apropiat de mine şi mi-a spus: Copii, eu vă invidiez atât de mult. Dragostea la vârsta asta e atât de dulce. ..

 

 

Rodul dragostei noastre

Uneori, seara înainte de somn, aprind lumânări aromatizate.

Lumânarea din seara asta avea  un miros foarte placut, dar care imediat mi-a provocat un discomfort psihologic, apoi greaţă, apoi dureri de cap, nelinişte, frică, plictiseală, dor. O senzaţie puternică, cunoscută…dar nicidecum nu-mi puteam da seama de unde.

Am mers în odaia puiuţului meu mic sa-l sărut, să-i spun nopate bună. Şi abia acum, în ochii ăştia mari, albaştri am descoperit misterul mirosului. În seara asta am aprins întâmplător lumânarea pe care o aprindeam în maternitate,  zilnic, timp de o săptămână, înainte să apară păpuşa mea pe lume .

Discomfortul a fost provocat din cauza atmosferei de spital. Nu puteam înţelege de ce femeile însărcinate se comportă ,se îmbracă şi sunt tratate de personalul mediacal de parcă ar fi bolnave. Eram plictisită de atmosfera asta de lene, de boală, de surori medicale făţarnice, de lipsă de interlocutori interesanţi. Îmi era foarte dor de compania soţului meu. Vroiam foarte mult să fac dragoste cu el.

Starea de nelinişte era din cauza medicamentelor pe care a trebuit să le iau în această săptămână. Îmi era frică ca ar putea afecta bebeluşul. Aveam o luptă interioară între opiniile medicilor, care spuneau să stau în pat, sub picurători…şi intuiţia care îmi spunea să-i trimit pe toţi naibii, să vin acasă, în patul meu confortabil şi să aştept momentul ăsta magic în braţele iubitului meu. În braţele omului căruia într-adevăr îi pasă de mine şi de îngeraşul nostru.

Dar starea de frică şi grijă faţă de viaţa care are să se nască din tine, te face să uiţi de propriile sentimente. Să uiţi de tine. Să suporţi dureri insuportabile, să ţi se vorbească dur. Toată durerea asta se transformă ,într-un moment, în frică. Frică că nu ai să fii suficient de puternică. Că ai să faci ceva greşit, care ar putea să-ţi rănească  puiul. Te face să te simţi, nimic mai mult decât un ambalaj. O cutie pe care trebuie s-o rupi repede, în bucăţi, pentru ca să salvezi la timp conţinutul.

Durerea ta nu contează deloc, nici ceea ce spui nu contează. Pentru că spui aiureli, de care nici nu-ţi poţi aduce aminte mai târziu. Strigătele tale nu contează, pentru că toată grămada asta de oameni care îţi strigă ceva greu de descifrat, te apasă pe burtă, îţi bagă  în vagin mâinile pînă la încheieturi,..ei nu au nevoie de strigătele tale. Ei aşteaptă un strigăt mult mai important.

9 luni au fost un fleac pe lângă o zi jumătate în travaliu. Apoi am auzit strigătul pe care îl aşteptam cu toţii. Nu  a fost fericirea pe care am aşteptat-o 9 luni. Doar o stare de uşurare, un fel de bucurie a unui om care tocmai a reuşit să scape de moarte. Bucurie că am reuşit să nu traumez copilul, că nu l-am sufocat.

Nici când l-am simţit pe  burtă nu am simţit fericirea pe care o aşteptam.Doar mi-am confirmat statutul de ambalaj. Acum fără puiuţ în mine, eu mă simţeam atât de goală în interior… Iar 3,500gr îmi păreau cât 35 de kg.

Am simţit  mâna soţului, apoi am observant că zâmbeşte. Am înţeles că mi-am îndeplinit bine misiunea şi imediat mi s-a făcut frig şi somn. Nu mă lăsa să adorm medicul care îmi cosea rupturile. Anestezia nu a început să lucreze nici după ce a terminat de cusut.

Toată oboseala asta mi s-a pus ca o ceaţă pe ochi şi nu-mi puteam vedea copilul.Îl simţeam cum suge din sân, dar nicidecum nu-i puteam desluşi trăsăturile feţii.

L-am văzut clar abia peste 3 zile, când am venit acasă. Când atmosferei rece de spital ia luat locul asta cu care m-am obişnuit eu. Atunci sânii mi s-au umplut cu lapte şi puiul meu a mâncat prima dată pe săturate şi era sătul şi calm. Abia atunci am descoperit  liniştea şi fericirea pe care am aşteptat-o timp de 9 luni- În ochii ăştia mari şi albaştri ca ai Lui şi în zâmbetul dulce şi sincer ca al meu 😉

Lucruri mărunte

(inspirat de la CEZICEU) http://ceziceu.ziarulstrazii.com/momentele-de-fericire-sunt-facute-din-maruntisuri-3088.html

любовь моя!

К сожалению,условия варения каши, не позволяют мне ею позавтракать.

Придется искать в холодильнике что нибудь другое.

Я тебя люблю, так, как тебя никто никогда не любил и не полюбит.

Навеки твой  XXX

Notiţa asta am găsit-o azi dimineaţă pe masa de la bucătărie, sub cutia cu cereale. Credeam că-l pot convinge să-şi gătească ceva sănătos dimineaţă…ei , dar nu despre asta e vorba…

Cred că am primit câteva sute de bileţele de genul acesta de la EL. Mai întâi mi le transmitea prin colegii de clasă, apoi le găseam pe paginile conspectelor de la universitate, mi le lăsa pe birou sub o tartina, o ciocolată, ori o cană cu ceva fierbinte. Mi le trimitea acasă prin poştă, iar acum mi le lasă, dimineaţa, în diferite colţuri ale casei.

Eu nu am un loc anume unde păstrez aceste bileţele, dar nici nu-mi aduc aminte să fi aruncat vreunul vreodată. Aşa că pot găsi asemenea bileţele periodic în buzunarele unor haine mai vechi, în agende, carneţele, în sertarul cu lenjerie, în cărţi…

La prima vedere notiţele vin să mă anunţe scurt despre ceva mai mult, ori mai puţin important. Dar în fiecare dintre aceste bileţele e foarte multa dragoste şi ceva care mă face să zâmbesc…E parcă un mărunţiş, dar dă atâta culoare relaţiei noastre…

Un alt mărunţiş important pentru mine sunt florile. Eu întotdeauna am buchete de flori vii. Fie acasă, fie la birou.  Nu sunt neapărat dintre cele mai scumpe. De regulă sunt flori de sezon pe care mi le cumpără  în drum spre casă, ori spre locul meu de muncă, de la o băbuţă, care îi vinde florile cu preţ dublu, îl roagă să i le cumpere pe toate pentru că i-au rămas puţinea  şi vrea să plece acasă.. Şi el îi mai lasă încă 10 lei, pentru că i se face milă de ea.

În schimb, fiecare al doilea om care intră în biroul meu spune: „ În biroul tău miroase atât de frumos, tu întotdeauna ai flori vii” şi asta mă face să mă simt bine.

Îmi place că nu uită niciodată despre aniversările noastre. Noi avem două importante. Ziua în care am hotărât să fim împreună şi ziua în care am hotărât că  nu ne vom mai schimba niciodată părerea în această privinţă.  Sunt două zile pe care noi le sărbătorim în fiecare lună. Ele sunt motiv să ieşim undeva împreună, să cumpărăm ciocolată mai scumpă ca de obicei, să deschidem o sticlă, să ne jucăm înainte să facem dragoste, să ne spunem mulţumesc unul altuia, ori să ne bucurăm de o cină romantică acasă,  la masa cu flori vii.

Şi  când facem dragoste tot sunt lucruri mărunte care contează mult. De exemplu, înainte să am orgasm, el adesea îmi astupă urechile, şi asta îmi face orgasmul mai puternic. Eu nu ştiu să explic acest fenomen. Şi nici nu ţin minte când a început. Ştiu că EL l-a descoperit. Iar după ce facem dragoste, El îmi sărută palmele şi ochii…

Curios lucru, cum mărunţişurile îţi pot aduce plăceri substanţiale…

Acces inerzis câinilor şi gay-lor…

Eu, in general, mă consideram, întotdeauna, o fire tolerantă, înţelegătoare. Sunt mai degrabă predispusă să accept lucrurile decât să mă împotrivesc. Şi sexul nu e o excepţie în acest sens. Cred că lumea are dreptul să se bucure de acestă plăcere în toate poziţiile, cu toate genurile, cu un număr nelimitat de parteneri, important e să nu afecteze altă lume în tendinţa sa spre libertate sexuală.  Oh, de-aţi şti câte dispute am avut cu EL din cauza că-şi mai permitea, din când în când, să ironizeze în privinţa prietenilor mei homosexuali.  Nu puteam să înţeleg cum anume ÎL poate afecta viaţa lor intimă…Toate până într-o zi…

Luna  trecută…deschid uşa de la intrare..şi..nu-mi venea a crede!  cânele meu făcea sex cu pisica. Pisica nu părea să se împotrivească.Totuşi nu m-am putut abţine şi i-am tras câinelui o palmă peste cap. Am închis uşa şi i-am lăsat pe ambii fără de mâncare.

În câteva ore mi-a mai trecut din surprindere, m-am mai  împăcat cu ideea şi parcă eram gata să accept. M-am uitat peste geam şi…ei iar făceau sex. Aşteptam să se încheie toată desfrânarea asta…dar nu, pe parcursul acestei luni, cred ca îi vedeam mai des fecundându-se decât în oricare altă ipostaza. Şi asta începuse să-mi provoace un discomfort insuportabil.

În câteva săptămani animalul îmi era atât de antipatic, încât nu mă mai puteam juca cu el…iar ideea că ar putea să se atingă de copilul meu, în general, mă scotea din sărite. Aşa că am început să-mi conving soţul că nu mai avem nevoie de câine. Că ar fi bines ă-l ducă undeva, să-l dăruie cuiva. Că eu nu mai pot suporta atâta pornografie în casă.

La care EL mi-a reproşat ironic: “Da care e problema ta? Ori strică imaginea conservativă a casei?”

L-am convins. A dăruit câinele.

Săptămâna trecută ne-au venit în ospeţie prietenii noştri homosexuali. Doi tipi foarte inteligenţi, cu simţul umorului, cu care noua ne place să ne petrecem timpul. Am stat la masă , am râs cu poftă…până unul dintre ei a avut ideea genială să rămână la noi… pe noapte. Am evitat să-i răspund. Am găsit un moment potrivit în care mi-am luat soţul într-o parte şi… să mă fi vazut cum îl convingeam să inventeze ceva să-i facă să plece.

EL a făcut ochii patraţi: De ce?! Ei doar sunt prietenii tăi. Tu ţii atât de mult la ei…

Aha. Mie într-adevăr  îmi place să petrec timpul împreună cu ei, dar n-am putut accepta idea că vor face sex pe unul dintre paturile noastre. Şi dacă o să aud cum fac sex …Blah…nu, mai bine nu.

EL m-a mai salvat o dată de toleranţa mea prefăcută. Ei acum, cel puţin, ştiu sigur că nu sunt atât de tolerantă şi liberală cum îmi imaginam. …şi va trebui să reacţionez calm la întrbarea : Cand ne mai întâlnim cu pi…şii?….

 

I’m letting go

Long story short:

8 years ago. Summer romance. He came from a distant country and  had a round trip ticket. You know, what comes around, goes around. Sex was good. Too good to be true.  Maybe because it was short.  Or maybe because it was the first. One may think that one night stand, one summer romance  or one season love story should not leave us heart-broken.  Those strings attached…. should not be there tangled around our feet and make us stumble on our way to true, stable, long lasting relationships.

I’m grown now…   it’s time to stand up and walk out of my history.

I’ll never know if your love was true

If those butterflies have ever hunted you, too

They settled in my heart

Arousing the old feelings, left by you


Last  drops of the summer caught  you on the plane

You gave me the sweetest goodbye

I watched you fade into the clouds behind the rain

And sank in tears that I cried


Now, after years, the man who loves me most

Rests on my chest and falls asleep beside me

He’s so in love, completely unaware

Of all the grief that’s rottening inside me


Those wounds that hurt and  never healed

Those scars so deep and hard to hide

My hopes of love that you have killed

And yet, that never truly died


I’m letting go of memories I chased

And building bridges where there were none

Remorseful that I shut the doors into the face

Of the only  man who ever keeps me strong


Good bye, my love, I’m packing all strenght

To walk through life, just like  a graceful  missy

And wrapped  with ribbons of his  love

I’ll love him back, as if  there’s nothing missing.

Voi cu cine votaţi?

Nu,

Eu despre alegerile parlamentare nu pot scrie pe blog. Nu ca nu ar fi deloc sex în ele…Pur şi simplu e prea pervers. Atât de pervers încât las’ mai bine alegera fiecaruia dintre noi să rămână intimă.

Am descoperit, însă, o variantă mai soft şi parcă mai frumoasă de alegeri…pe  facebook.

 Parearea mea este ca fata asta merita premiul mare.

http://on.fb.me/bKI6RK

Frumoasa.

Feminina.Inocenta.Naturala.Deosebita.Sexy.Visatoare.Romantica.Crede în iubire eternă. Ii place să coase şi să gătească.

 Si..da.. Ati mai întâlnit persoane de varsta ei, cu marimea asta la sani, cărora le place să coase?! Eu nu.

Despre cum am învăţat să fac sex…

Azi am răscolit prin lăzile cu cărţi. (Pentru că nu încap toate în dulap, pe unele le ţinem în lăzi). Căutam o carte cu poveşti, dar am dat peste o altă carte, foarte importantă pentru mine: David Reuben. „Tot ce ai vrut să ştii despre sex- dar ţi-a fost frică să întrebi”. Am primit-o de la tata pe la 11-12 ani.

Tatăl meu avea deplasări de serviciu peste hotarele ţării cel puţin o dată pe lună. Deplasările durau 2-3 zile, după care apărea în pragul casei, cu cadouri. Tata e un bărbat tipic la capitolul cadouri. Nu-i place să umble prin magazine, să aleagă. Unicele localuri în care îi place să piardă timpul, sunt librăriile. De  aceea îmi aducea întotdeauna aceleaşi lucruri – o carte şi o sticluţă cu parfum, cumpărată în grabă, în Duty free. Parfumurile erau, cel mai des, din ultima colecţie …pentru ca erau luate direct de la vitrina. Cărţile, însă le alegea cu multa grijă, special pentru mine…

Cartea lui Reuben nu a fost prima mea carte de educaţie sexuală. Primele le-am primit înainte să învăţ a citi. Pe la 4 ani cred. Părinţii mi le citeau pe rând. Cărţile alea aveau răspunsuri la cele mai frecvente întrebări ale copiilor, despre sex. Imagini cu organele sexuale feminine şi masculine, informaţii veridice despre cum apar copiii. Ei, dar alea erau copilăreşti…

 Cartea lui Reuben e deosebita şi prin faptul că anume el m-a învăţat în ce constă farmecul şi plăcerea unui act sexual. Tot Reuben m-a convins că sexul trebuie să se încheie cu un orgasm….de fapt cu doua, cel puţin 🙂 M-a convins că cel mai important organ sexual e creierul şi că e deosebit de important să înveţi în continuu să oferi şi să primeşti plăcere sexuală.

 Am recitit pe sărite cartea şi am găsit fragmentul care m-a impresionat cel mai mult atunci. Fragmentul care m-a făcut să mă gândesc la sex ca la unul dintre cele mai importante evenimente care aveau să mi se întâmple. O plăcere deosebită pe care îmi planificasem să o împart cu cineva deosebit.

 „Pentru a începe trebuie să ai câteva idei de bază. Primul lucru care trebuie reţinut este că, atunci când e vorba de sex, atingerea este o stradă cu sens dublu şi uneori triplu. De exemplu, când o femeie mângâie penisul bărbatului, el simte presiunea şi frecarea blândă a organului. Acele senzaţii trec spre creier şi declanşează sporirea excitaţiei sexuale.

Pe măsură ce se excită, impulsurile din creier sensibilizează penisul, iar atingerea şi mângâierea organului său sânt din ce în ce mai plăcute. Acele senzaţii intensificate sânt apoi transmise creierului, adăugându-se la senzaţiile anterioare. Aceasta este o stradă cu sens dublu.

  Dar se mai întâmplă ceva. Pe măsură ce femeia simte căldura, umflarea şi pulsaţiile penisului, începe să se excite. Creierul său este bombardat cu impulsuri sexuale şi începe să transmită comenzi clitorisului şi vaginului său. Clitorisul începe să se umfle şi apare lichidul lubrifiant în vagin. Deodată, strada cu sens dublu a stimulării sexuale şi feedback-ului devine o stradă cu sens triplu. Dar nu se termină aici.

Dacă bărbatul mângâie apoi clitorisul femeii cu vârful arătătorului, simte pielea extrem de moale şi catifelată a clitorisului, ca şi pulsaţia acestuia, ca reacţie la atingere. Femeia are o nouă sursă de excitare sexuală, obţinându-se astfel o stradă cu patru sensuri!

Apoi lucrurile încep să se petreacă sub impulsul propriu. Atingerea clitorisului ei este atât de plăcută, încât din reflex, femeia îşi împinge întreaga zonă genitală spre mâna lui. Stimularea ei creşte şi, evident, şi a lui. Până acum a fost implicat doar un tip de senzaţie – atingerea. Acum dacă ea îi şopteşte la ureche „OOOOH, Da! Freacă aşa!”, a fost introdus un nou element. Cum intră în acţiune auzul, bărbatul este şi mai incitat, iar mesajele din creierul său îl împing să-şi excite şi mai mult partenera. Ceea ce a început ca o stradă cu două sensuri, cu trei, apoi cu patru, este acum o super autostradă cu douăzeci şi patru de sensuri. Pe măsură ce cuplul se ridică la fiecare nivel superior de stimulare senzoreală, potenţialul lor pentru plăcere sexuală, creşte şi el.   

 Bună carte…o voi păstra pentru biblioteca copilului meu.

 Voi unde găseaţi răspunsuri le întrebările „despre… aia”?

De ce luptăm pentru bărbaţi care nu ne iubesc?

 

-Pui, tu ştii cât de mult te iubesk. Eu nu o să te înşel niciodată. Eu o să fiu întotdeauna cu tine.

-Şi dacă nu o să mai iubeşti?

-Tu nu o să afli asta niciodată. Eu oricum voi fi cu tine. Iar tu cu mine pentru ca ne-am promis asta unul altuia!

Asta e o frântură de discuţie sinceră, între noi doi, la miez de noapte. Pana la orele 20.00 noi nu avem posibilitatea sa interacţionăm decât prin discuţii telefonice ori Skype. Apoi, acasă urmează cina târzie, băiţa puiuţului nostru mic, jocuri, hohote de ras, somnul, apoi ne ducem şi noi în duş. Şi , cam după miezul nopţii ne pomenim tete-a-tete. În funcţie de cum a mers ziua, fie ne certăm, fie facem dragoste. Şi una, şi alta ne i-a cam o ora jumătate. Apoi adormim buştean. Ei, sunt şi zile în care încercăm să nu adormim buştean, în duş.

Seara cu pricina, după cum v-aţi dat seama, a fost una fără de sex. Nu-mi aduc aminte decât foarte rar motivul certurilor noastre. Marea lor majoritatea au, însă, aceeaşi concluzie. Probabil caracteristică multor cupluri:  „Tu nu mă mai iubeşti ”. Şi EL îşi adună fărâmiturile din energia acumulată în 4-5 ore de somn şi epuizată într-o zi grea de muncă şi interacţiuni cu colegi îngâmfaţi şi şefi severi; şi găseşte argumente cu care să mă convingă că mă iubeşte. Şi eu îl cred şi adorm liniştită.

De data asta argumentele lui au venit ca un ciocan peste cap. Cum adică sa nu-mi spună dacă nu o să mai iubească? Poate nici nu mă mai iubeşte şi stă cu mine din obligaţie, pentru că a promis, pentru copil?!

-Eu te iubesk, a spus EL somnoros, din ultimile puteri. Eu- tăcută şi supărată aşteptam argumente….Dar în câteva secunde un sforăit sonor mi-a făcut aluzie să-mi pun pofta în cui.

Câteva ore de meditaţie pe fonul sonor de somn dulce şi atingerile lui irezistibile în următoarea dimineaţă au epuizat conflictul. Totuşi ideea mă mai frământă. Cum e să dormi cu cineva în acelaşi pat, din obligaţie. În fiecare zi, o viaţă întreagă. Cum e să faci dragoste cu cineva pe care nu-l iubeşti, să închizi ochii şi să vezi pe altcineva. Cum e să trăieşti cu gândul că poate se va întâmpla o minune şi vei fi , în sfârşit cu persoana pe care o iubeşti. Cum e să conştientizezi că satisfacţia ta psihologică şi fiziologică nu se poate întâmpla decât prin minciună, prin înşelare. Cum e să te prefaci că iubeşti?

Mi-am adus aminte de o prietena de-a mea care a fost, un timp, într-o relaţie cu un bărbat căsătorit. O relaţie frumoasă, cu multă pasiune. Dar şi multă minciună. Relaţia a luat sfârşit când au început telefoanele soţiei disperate. Amantul o ruga să nu plece, să mai aştepte, că poate obţine divorţul, ca oricum nu se mai iubesk şi stau împreună de dragul copilului. Soţia a avut o tentativă de suicid, apoi a nimerit în spital. După care Amantul a sunat-o peprietena mea şi a spus că renunţă la dragoste pentru familie.

În istoria asta toţi au doza lor de vina. Totuşi cel mai greu îmi e să înţeleg: De ce luptă femeile pentru bărbaţi care nu le mai iubesc; De ce luptă pentru bărbaţi care le trădează cu atâta uşurinţă; Pentru bărbaţi care stau la picioarele altor femei. Pentru bărbaţi pe care, nici ele probabil nu-i mai iubesc.

Probabil e imposibil să răspunzi la această întrebare fără să ai experienţa acestor femei.

publicitate pentru cei pasionaţi de sex…ori sex pentru cei pasionaţi de publicitate!

Publicitatea e una dintre pasiunile mele. Publicitatea cu  aluzie sexuala e de doua ori mai interesanta. De ce? Produsele “picante”  dau mare bataie de cap. Ca sa-şi facă drum spre publicul larg şi divers, au nevoie de un ambalaj bine camuflat cu originalitate, creativitate şi mult umor!  savuraţi!

http://www.adme.ru/kreativnyj-obzor/reklama-udovolstviya-206205/

Cine-i mai pervers?

Lui îi place să mănânce în pat. Mănâncă tot, de la prajituri fărâmicioase până la fructe lipicioase…ori sâni acoperiţi cu frişcă. Eu nu prea suport mancarea în pat ori pe corp. Eu cred ca dormitorul e doar pentru somn şi sex şi nu pot gasi nici o tangenţa între sex şi produsele alimentare. Din punctul ăsta de vedere cred ca EL e un pic pervers. Pe de alta parte cât de normal e sa accepţi mai degraba sexul anal, ejacularea pe faţă, cuvinte vulgare, mâni şi picioare încătuşate, palme peste fund … decat o bucată nevinovată de prăjitura cu miere pe… buric?

Cine dintre noi doi e mai pervers? Şi ce înseamna , de fapt, sa fii pervers?

 Psihologic vorbind perverşi sunt oamenii pe care îi excită obiecte care nu au nimic în comun cu sexul. Deci daca eu stau goala în pat şi mănânc căpşuni , iar tu eşti excitat mai degraba de capşuni, ori de pantofii de lângă pat- Te poţi considera oficial PERVERS. Partea proasta este că eu nu te pot ajuta sa scapi de perversitatea asta.  Ea a fost greşit educată în perioada pubertăţii. Atunci sexualitatea ta exagerata se orienta în toate direcţiile odată. Cu timpul trebuia să înveţi s-o direcţionezi corect, dacă nu ai reuşit la timp, acum ai nevoie de ajutorul unui doctor.

 Partea bună este ca eu aş putea sa nu fiu deranjată de abaterile tale sexuale. S-ar putea să-mi placă să ţin în mâna stângă patru capşuni la care tu să te concentrezi, pentru ca eu sa savurez o erecţie mai dură şi mai de lunga durata ca de obicei. Asta va fi secretul nostru. Şi cui îi pasă ca alţii fac sex fără de căpşuni daca noi doi ne simţim bine aşa?!

 Peste perversiunile sexuale se poate trece uşor dacă avem cu cine le împărţi, dacă e cineva care să le înţeleagă. În fond libertatea ta sexuală nu e limitată decât de libertatea partenerului tău. Trebuie să te opreşti atunci când înţelegi că ai putea să-l traumezi fiziologic ori psihologic.

 Şi mai e ceva important. Azi am cumpărat o cutie de frişcă. Deseară îmi transform sânii în desert. Fac asta pentru că ţie îţi place, dar şi pentru că ştiu sigur că …dacă …la un moment dat, eu nu o să mai suport deloc frişca pe sâni,… tu o să renunţi la frişcă, nu la mine.

Rollin’…

Love and tears

That’s our story

We kiss before we break up

 

No,  I didn’t

Forget the sweetest part

You know what I’m talking about…

 

We keep rollin’, rollin’, rollin,

In the backyard in the grass

We keep rollin’, and never worrying

If tomorrow ever comes

 

Fights are melting

In hot kisses

The world is perfect when we’re naked

 

And so desperate

When we’re mising

Making love right after we make it…

 

We keep rollin’, rollin’, rollin’

Sliding between silky sheets

We keep rolling and never worrying

If this lust is all we need…

 

 

Newer entries » · « Older entries
%d bloggers like this: